H2o Fan Club

Dupa atatea povesti, care mai de care mai captivante si mai interesante, a venit vremea sa avem si un roman. Da, un roman, caci ceea ce a scris Madi nu pote fi numit poveste. Respecta toti pasii unei naratiuni, este scrisa foarte corect si chiar te tine cu sufletul la gura.

Am decis sa punem creatia lui Madi la acesta rubrica si nu la "Concurs" pentru ca este o aparitie zilnica care ar bloca aparitia altor povesti la concurs. Insa, asteptam notele pentru Madi aici.

Mai jos gasiti prima parte a creatiei lui Madi, iar in fiecare zi vom posta continuarea. Inca nu stim cate parti are "Valurie vietii", dar preconizam un final neobisnuit.

Partea I

Bella canta cu ochii inchisi, tinand mainile pe microfon, Cleo dansa imbratisata de Lewis... iar Rikki si Zane pareau destul de apropiati. Zane se uita zambind la Rikki si puse o mana in jurul ei.
In clipa urmatoare se auzi o plesnitura zdravana. Muzica se opri brusc, impreuna cu tot freamatul petrecerii. Bella incremenise in fata microfonului, iar Nate isi musca degetele, abtinandu-se sa nu rada. Toti ochii se indreptasera asupra lui Zane, care statea cu o mana la obraz, uitandu-se mirat la Rikki. Pe fata ei se simtea furia si incepuse sa ridice mana dreapta. Dar Cleo o vazu la timp si o prinse de mana, spunandu-i:
-Rikki, nu merita. Nu merita...
Cu o expresie de dezgust, Rikki pleca din local, fara sa spuna un cuvant.

Fetele o urmara, in timp ce Zane fu inconjurat de cei cativa baieti pe care ii cunostea.
-Ha! Ti-a facut-o, omule! zise Nate, ranjind prosteste.
-Tu sa taci! Mare expert mai esti in fete! N-o sa ai niciodata o iubita...
-Gata, Zane, linisteste-te, ii spuse Lewis. Eu nu stiu ce s-a intamplat intre voi, dar o stiu bine pe Rikki. Si stii si tu ca nu ii trece asa usor.
-Stiu. Si e ultima data cand o mai las sa isi bata joc de Zane Bennett. Fata asta nu stie cu cine se pune, incheie Zane si se inchise in birou.

Intre timp, sirenele ajunsesera la bazinul lunii si discutau.
-Crezi ca i-a mai trecut? ii sopti Bella lui Cleo.
-Nu... nu prea cred.
-Sa stiti ca v-am auzit! Si nu am fost niciodata suparata...
-Da, sigur...
-Si marmota invelea ciocolata in staniol...
-Bine, am fost. Doar ca stiti si voi ce mi-a facut Zane. Si dupa toate astea, el vine bine mersi si se poarta ca si cum as fi a lui. Cine se crede?!
-Ai dreptate, spuse Cleo.
-Da, Rikki. Sa stii ca noi te intelegem.
-Va multumesc, fetelor. Dar cred ca am nevoie sa fiu singura o vreme, raspunse Rikki si pleca inot.
-Crezi ca o sa ii treaca?
-Nu stiu, Bella. N-am mai vazut-o niciodata asa.

Zane statea pe scaunul directorial, tinandu-si capul intre palme. Deja se intunecase, dar nu observase, asa ca statea pe intuneric.
Deodata, se auzi o bataie in usa.
-Am inchis!
-Eu sunt, se auzi o voce de fata.
-Care eu?
-Nu fi prostut, Zane. Deschide!
Se uita in jur, se ridica din scaun cu parul ciufulit de la atata tinut in palme si deschise
-Buna, Zane. Am auzit ce s-a intamplat si m-am gandit ca te gasesc aici. Era Sophie, care intra pe langa el si se aseza pe birou.
-Sophie, nu mai am nicio treaba cu tine, nu mai lucrezi pentru mine, nu-l mai sponsorizez pe Will, mi-ai distrus viata... ce mai vrei de la mine?
Sophie se uita la el putin mirata, dupa care zambi, punandu-i o mana pe umar:
-Zici ca ti-am distrus viata, dar de fapt abia acum incepe...
-Zi-mi de ce ai venit si pleaca.
-Nu mai fi asa de incordat... nu-ti sta bine, zise Sophie, trecand in spatele lui si masandu-i umerii. Eu cred ca te consumi prea mult pentru o fraiera care nu te merita.
Zane se smuci brusc si ii spuse, cu un deget spre nasul ei:
-Taci din gura! Tu n-o sa insemni niciodata pentru mine ce inseamna ea. Si n-ai niciun drept sa spui ca nu ma merita. Iesi afara!
-Dar, Zane...
-Afara!
Sophie isi lua poseta si pleca fara sa se mai uite la el. Zane ramase in continuare singur pe intuneric si se uita pe geam la luna. In seara urmatoare urma sa fie luna plina.