miercuri, 28 iulie 2010
Valurile vietii (partea a II-a)
Partea a II-a
by Madi
Primele raze ale soarelui o trezira pe Rikki. Deschise lenes un ochi, dupa care se ridica in coate si se aseza pe marginea patului. Podeaua era plina de scrisori de la Zane si de poze cu ei doi pe jumatate arse. Rikki facu din nou o expresie dezgustata, dar dupa cateva secunde, o lacrima i se prelinse pe unul dintre obraji. Lua una dintre poze care inca scotea fum de la un colt si saruta chipul lui Zane. Pareau atat de fericiti. Unde a disparut toata iubirea pe care si-o purtasera unul celuilalt atata timp?
-Ce am facut ca sa merit asta? Te-am iubit atat de mult si tu nu te gandeai decat la ea...
Deodata tresari. Era alarma de la ceasul telefonului. Il lua, ca sa il opreasca, dar vazu ca era un mesaj.
"vino p terasa la Rikki's. vreau sa vb ceva. Nate"
-Nate? Ce mai vrea si ala? Precis l-a fraierit Zane si acum va incerca ma convinga sa-l iert. Ii scrise un raspuns:
"nu mai incerca. stiu c plan atzi pus la kle."
"nu e niciun plan. vreau io sa discut cu tn si atat."
"dak vrei sa ne vedem, hai pe mako"
"bn. ne vedem in 30 min"
Cleo fu trezita de soneria usii. Striga:
-Kiiiiiim, deschide tuuu!
Kim nu raspunse.
-Ce figura e si fata asta... ofta Cleo ridicandu-se cu ochii lipiti.
Se tari pana la usa si o deschise. Pe langa ea se strecura Zane, fara sa salute, neras si cu hainele de ieri.
-Ce cauti aici?
-Ce intrebare e si asta? se rasti Zane la ea, dar in secunda urmatoare isi dadu seama, isi trecu o mana peste fata si se calma.
-Am nevoie de un sfat.
-Zau? Cleo ridica o spranceana. Pana acum te-ai descurcat singur.
-Stiu si am fost un prost, dar cat sa mai platesc pentru greselile mele?
-Pana cand o sa te inveti minte si n-o sa le mai repeti. Doar nu crezi ca Rikki avea sa te ierte la nesfarsit.
-Nu, dar...
-Zane. Intelege odata ca nu e o papusa cu care sa te joci cum vrei tu. Ai ranit-o foarte mult.
-Dar mi-am cerut scuze!
-E momentul sa inveti ca uneori scuzele nu sunt de ajuns!
-Ei bine, am invatat asta. Si sa stii ca Rikki nu e singura ranita. Si eu am sentimente!
-Da, Zane, stiu ca ai. Dar trebuia sa te gandesti la asta inainte sa o superi pe Rikki.
-Si acum ce fac?
Cleo se aseza pe canapea cu mainile pe genunchi si ii spuse:
-Uite, Zane. Si eu imi doresc sa va vad din nou impreuna, pentru ca stiu cat sufera fara tine, dar nu stiu ce sfat sa-ti dau.
-Haide Cleo, voi stati mereu impreuna, aveti o gramada de secrete, doar nu te astepti sa cred asta...
-In afara secretului de sirena, Rikki nu e o persoana foarte deschisa. Si stii ca nu ii place sa-si arate sentimentele, nici macar fata de ea insasi.
-Aici cred ca ai dreptate... imi amintesc ca n-a fost impresionata de baloanele-inimioara...
-Pai vezi?
Zane se tranti exasperat pe fotoliu si, uitandu-se in gol, scoase un oftat prelung.
-Sunt fara speranta, Cleo. Chiar nu mai stiu ce sa fac.
-Vrei un ceai, ceva?
-Nu, mersi. Poate o cafea. N-am dormit deloc.
-Stai mai bine pe canapea si intinde-te. Iti pica ochii-n gura.
Zane reusi sa schiteze un zambet obosit si se tolani pe canapea, scotand de sub el un ursulet de plus pe care se asezase.
-E al tau?
-Nu, l-a primit Kim de la un baiat.
-Cleo, in afara de sfatul pe care voiam sa ti-l cer, am mai venit cu un motiv.
-Da? Care-i ala?
-Azi e luna plina...
Nate tragea barca spre mal, cand simti o mana pe umar. Se intoarse si o vazu pe Rikki cu bratele incrucisate.
-Daca ai venit aici ca sa ma prostesti sa ma impac cu Zane, plec imediat.
-Nu, nu de asta, Rikki. Chiar vreau sa iti spun ceva important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu